Banchetul.
Haine, invitaţii, alergătură, lupta pentru locurile la masă, nu găseşti restaurantul, discuţii, apar tutele in rochii de florărese. Nu vine mâncarea (singurul lucru pentru care ai venit la banchet) dar deja nu mai e suc. Încerci din răsputeri să introduci baxul de bere in restaurant dar tocilarul cu care ai stat în bancă 4 ani va împiedica această infracţiune.
Dansul. Teroare pentru unii. Ca întotdeauna, numai vreo 6 fete se încumetă “să danseze”.. zic ele dar de fapt o dau în bară. Bosumflaţii de pe scaune care nu vor să se distreze mai înfulecă ultimul fursec de pe masă şi vreo doi-trei băieţi se încumetă să intre în ringul de dans. Încep scălămbăielile dar nu durează mult pentru că “VINE FRIPTURAA!” după care bei suc în prostie. Ai burta plină şi acum ai un motiv să nu mai dansezi. Te dor gambele aşa că mergeţi cu toţii pe plajă unde ăia mai şmecheri se îmbată de la un pahar, nici măcar plin.
Se mai aude muzica. Manele, populară, armânească, pop, latino, nelipsitele: ANI DE LICEU şi AM DOAR 18 ANI.. , vreo 2 melodii rock, când toţi se apucă să huiduie. Profii pleacă plictisiţi spre casă dar vine tortul. Bla, bla...dedicaţii obosite, mulţumiri etc. Suntem murdari de tort dar băgăm încă o repriză de dans, plânsete şi poze tremurate.
Final.
P.S. Sper că nu te aşteaptă maică-ta la ieşire.
